Fermoarul cerului

Postul numai cu apă activează o funcție naturală a corpului, prin care organismul se curăță și se vindecă prin mijloace proprii.

La această concluzie am ajuns după 181 zile de post, ținute în 9 reprize, cu diferite durate, într-un interval de trei ani și jumătate. Am fost nevoit să practic acest post constrâns de o formă perfidă de Long Covid, din lipsă de alte soluții. Fiind o practică "underground", a trebuit, cu discernământ și multă prudență, să testez și să înțeleg pe cont propriu limitele dar și valențele sale.

De ce a fost abandonat acest post de Biserică, deși a fost singurul post practicat de Iisus? Ce gânduri îți trec prin minte, după ce nu ai mâncat nimic o lună de zile? Cum se simte corpul în timpul postului numai cu apă și după ceea? Cum se simte autovindecarea? Cum se modifică relația cu mâncarea? Cum se modifică nivelul de energie și rezistența corpului, în general?

"Cartea asta nu se oprește la trup, ci merge mai adânc — acolo unde postul devine o oglindă a sufletului, un exercițiu de claritate interioară și de întoarcere la sine. Nu e vorba doar de renunțare, ci de redescoperire.

O recomand tuturor celor care simt că le lipsește ceva, dar nu știu exact ce. S-ar putea să rămâneți surprinși de ce veți descoperi." (O.C.)

(Printhaus, Iași, 2024; A5, 304 pagini; ISBN 978-630-6674-05-3)